Magyar eredetű román szavak

Érdekességből összeállítottam egy listát a magyar eredertű román szavakkal (mind saját magam találtam rá a szavakra):

HÍBĂ, hibe, s. f. (Reg.) Defect, cusur. – Din magh. hiba. 

ÎNVERȘUNÁ, înverșunez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină necruțător, neînduplecat; a (se) îndârji. – Din magh. verseny.

HELEȘTÉU, heleșteie, s. n. Bazin cu apă sau iaz special amenajat pentru creșterea și reproducerea peștilor. [Var.: eleștéu s. n.] – Din magh. halastó. 

TĂGĂDUÍ, tăgăduiesc, vb. IV. Tranz. A contesta o afirmație, a nu recunoaște ceva; a nega; a dezminți. ♦ (Rar) A refuza. – Din magh. tagadni. 

FĂGĂDUÍ, făgăduiesc, vb. IV. Tranz. A promite cuiva că va face un anumit lucru. – Din magh. fogadni. 

IOBÁG, iobagi, s. m. Țăran dependent de stăpânul feudal, obligat să facă acestuia prestații în muncă, în natură sau în bani și legat de pământ (fără drept de strămutare); șerb, rumân, vecin. – Din magh. jobbágy. 

CIUF ~uri n. 1) Smoc de păr zbârlit (care atârnă pe frunte). A apuca de ~. 2) glum. Ființă cu păr zbârlit. /<ung. csuf.

ARȚÁG, arțaguri, s. n. (Pop. și fam.) Pornire spre ceartă, chef de ceartă. [Var.: harțág s. n.] – Din magh. Harag.

NESĂBUÍT, -Ă, nesăbuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesocotit. ♦ (Despre acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedește, exprimă, trădează nesăbuință; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; cu totul exagerat, deplasat. – Cf. magh. szabadni. 

CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A judeca o situație cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a reflecta, a medita. ♦Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva la cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni.

NĂDRÁG, nădragi, s. m. (Pop. și fam.; de obicei la pl. cu valoare de sg.) 1. Pantaloni. 2. Izmene. — Din magh. nadrág. 

VILEÁG s. n. (înv. și pop.; în loc adv. și expr.) (A da sau a scoate, a ieși etc.) în vileag = (a face sau a deveni cunoscut) în fața lumii, a tuturor, în public. – Din magh. világ.